Învingătorul este întotdeauna singur, Paulo Coelho

photo-2

Am citit-o pe nerăsuflate într-o seară, mi-a plăcut cartea.

Îmi place să citesc cărți din astea nepretențioase. Adică da, citim Faulkner, Virginia Woolf și mulți alți grei ai literaturii, dar mai trebuie să ne și deconectăm cu cărțulii ușurele, simpatice, de citit într-o seară, iar cartea asta așa este. Nu are pretenții de mare capodoperă, sincer nu se compară nici măcar cu alte cărți mai bune pe care le-a scris, ca de exemplu Veronica se hotărăște să moară, sau La râul Piedra am șezut și am plâns (cărți minunate, le recomand). Dar te ține în suspans, are și ceva pasaje frumoase despre sensul vieții, despre societatea de consum în care trăim. Una peste alta, merită citită, este o lectură plăcută.

Pleșu explică asta într-un dialog cu Liiceanu. Despre diferența dintre intelectualii pompoși și oamenii culți. El spune că un om cu adevărat cult nu este cel cu aere de intelectual blazat, care citește doar Nietche și fizică cuantică, ci este cel este deschis la informație, știe câte puțin din toate. Știe unde să caute informația și poate vorbi lejer despre orice subiect. Și despre Sandra Brown dacă e cazul. Iar eu sunt total de acord.

Prin urmare, citesc cam orice, trec cu ușurință de la un subiect la altul, de la un autor la altul.

Dar să ne întoarcem la Coelhlo. Învingătorul este întotdeauna singur este o carte despre succes, sacrificii, celebritate, mizeria care se ascunde în spatele gloriei. Acțiunea se desfășoară la Cannes, în timpul festivalului, cu multe detalii despre localitate, eveniment, celebrități. Crime, răzbunări, iubiri și trădări. Actori, modă, ruși periculoși, cartea asta are de toate. Te ține în suspans, are tot ce-i trebuie ca să te facă să te desprinzi de cotidian într-o seară plicticoasă de iarnă. All in all, mie îmi place cum scrie Coelho, mă relaxează, sunt pasaje scrise foarte frumos, pe care le recitesc și le notez.

Am însemnat cîteva pasaje care mi-au plăcut și pe care le voi reda mai jos:

 10711_323680207830863_3226116288964830208_n 1488897_323948674470683_6277249649079268019_n

Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile. Dar ce e lumea? E tot ce dumneata și cu mine vedem. De câte ori moare cineva, o parte a universului este distrusă. Tot ceea ce acea ființă a simțit, a trait, a admirat dispare odată cu ea, tot așa cum lacrimile dispar în ploaie. 

Se spune că numai lebedele sunt fidele, dar și asta este o minciună. Singura specie din natură care nu cunoaște adulterul, este o amibă, Diplzoon Paradoxum. Cei doi se descoperă când sunt tineri, iar corpurile lor fuzionează într-un organism unic. Restul speciilor sunt toate supuse trădării.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s