Identități ale modei în literatură

Pentru că marile mele pasiuni sunt moda şi literatura, trebuia să discut puţin şi despre legătura dintre cele două arte.

Imagine

Indiferent cum este reprezentată, moda are o prezență relevantă în literatură și o mare importanță în construcția și reconstrucția unui moment. Legătura dintre modă și literatură este una strânsă și demnă de a fi explorată îndelung, mai ales în secolul în care romanele chick lit, cu eroinele lor fashionable, inspirate din romanele de budoar ale lui Jane Austen sau Louisa May Alcott fac furori, fiind transpuse în filme, vizionate și/sau citite de milioane de femei.

Moda atinge eternitatea prin gustul pentru ideal, prin sublima deformare a naturii scria Baudelaire despre modă și legatura sa cu arta și literatura în The Painter of Modern Life, un eseu despre lucrările ilustratorului de modă Constantin Guys. Charles Baudelaire susține că moda, în relația cu arta și literatura sintetizează doua concepte estetice: éternité și modernité, fluiditate și formă.

Într-o secțiune din Blindness and Insight, Paul de Man considera că moda este făcută pentru a ilustra amnezia constientă care definește ‘’spiritul autentic al modernității’’, conceptul Nietzschean al ‘’uitării fără regrete’’ prin care orice anterioritate se risipește. Dupa cum spunea și Oscar Wilde mai tarziu, Fashion is a form of ugliness so intolerable that we have to alter it every six months, frază care ilustrează perfect dorința omului modern de nou, dorință materializată în modă, în trend-ul care se schimbă de la un sezon la altul.

Moda, spune Balzac în Illusions perdues, este de o importanță majoră pentru cei ce vor să pară ceea ce nu sunt, pentru că asta este cel mai des o modalitate prin care pot deveni ceea ce-și doresc, prin proiectarea unei imagini ideale. Balzac se referă, bineințeles, la garderoba lui Lucien Chardon, care îi depășește posibilitățile, dar care reflectă ambițiile lui de a urca pe scara socială în Paris. Mergând cu această idee mai departe, de a folosi hainele pentru a părea ceea ce nu ești, ajungem la satira lui Thomas Carlyle, Sartor Resartus, unde hainele nu numai că reprezintă oamenii, ba chiar ajung să îi înlocuiască.

Virginia Woolf ‘’gândește’’ prin intermediul hainelor o întreagă societate, reprezentată la nivel literar prin folosirea articolelor vestimentare ca obiecte de zi cu zi, descriind astfel experiența unei societăți de un materialism modern și relația dintre oameni și obiecte. Descrierea veșmintelor unui personaj ajută la încadrarea acestuia într-un context social, economic, cultural  sau la redarea unui moment istoric.

Apropo, ştiaţi că Virginia Woolf a scris pentru Vogue? Dar mai multe despre asta, într-un post viitor.

Concluzionând, veșmintele nu numai că reprezintă un subiect incitant pentru scriitori și oameni de cultură care au scris, scriu și vor mai scrie despre modă, ba chiar este un instrument util în crearea și conturarea unui personaj literar.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s