Being an assertive & independent woman does not make you ‘mean’

tumblr_muk5hmTz6Y1sxg8m0o1_400We all know that saying, ‘Good girls go to heaven bad girls go everywhere’. Well, in some situations, it is true. I won’t discuss about being mean, but about being assertive, that is being self-assured and confident without being aggressive.  Sometimes, people mistake assertiveness with being mean but while the latter implies bad intentions on your behalf, being assertive is just a way of achieving what you want, of expressing your ideas and beliefs in a firm, clear way. Dorland’s Medical Dictionary defines assertiveness as: „a form of behavior characterized by a confident declaration or affirmation of a statement.’’ And I’ll tell you a short story that shows why it is good to follow your own goals, to stand up for your opinions and beliefs, to be confident and self-assured.

I’ve read an interview with Helen Gurley Brown (the editor-in-chief of Cosmopolitan magazine for 32 years) where she talked about her high school years in Little Rock, Arkansas. The story goes that once, her teacher asked the class a question: Who was the most important person to them in the world? After some conventional responses like ‘Mom, Dad or God’, the teacher declared, to the contrary: ‘The most important person to any of you is yourself.’

It is true. We should always keep this story in mind. Everyone and I mean everyone is focused on their own needs, desires and so on. Who says otherwise it’s not being true to himself and/or the people around. But the thing is that some people take this to the extreme, their sole purpose in life being to satisfy their needs, even if that means to hurt other people’s feelings. Well this is the sort of people with whom it’s good to act in an assertive way.

Being assertive will help you in so many ways.

  • It will be easier to achieve your goals. Assertive women break free of the chain of self-renunciation typical of their docile sisters, and get what they want-on the job or in personal relationships. Being an assertive person does not make you aggressive it means having or showing determination and energetic pursuit of your ends.
  • You will stand out from the crowd, by displaying individuality and not trying to please at any price. The „”good girls”” are the majority of women, conditioned to believe that by being nice, self-sacrificing and unobtrusive they’ll keep a man or a job.
  • You will make your voice heard. By making firm demands without the fear of offend somebody, people will pay attention when you speak. Assertive people feel free to express their feelings, thoughts, and desires.
  • You will never be considered a fool. You know what they say: Fool me once, shame on you, fool me twice, shame on me. There are some people that treat you bad and they deserve a firm attitude. That does not make you a mean person, but a person that does not take crap from other people.
  • You will not get hurt so easily. If you treat people that have a bad attitude the way they deserve it, you will have around you only the people that mean you well. By rejecting the bad, you will attract good.
  • You will be more attractive for men. The innocent damsel in distress attitude is not appealing to guys anymore. In our era, men seek for independent, confident women, not for a docile partner.
  • You will have control over your anger. This does not mean that you repress this feeling; it means that you control anger and talk about it in a reasoning manner.
  • Least, but not last: Several research studies have identified assertiveness training as a useful tool in the prevention of alcohol-use disorders. Psychological skills in general including assertiveness and social skills have been posed as intervention for a variety of disorders.

Căpcăunii veseli

You’ve got the blues?  Don’t worry and read…Pennac

15921075241_11f4365cc4_o imgp9330

Sunt scriitori și scriitori: unii te pun pe gânduri, alții îți dezvăluie mii de informații, alții te întristează și sunt unii, nu mulți, care de fiecare dată reușesc să te amuze, să te binedispună, indiferent de subiectul pe care l-ar trata. Nu întâmplător am început articolul ăsta cu You’ve got the blues?  Don’t worry and read…Pennac; într-adevăr, Daniel Pennac este foarte, foarte amuzant.  Când am o zi proastă, remediul este să citesc o carte a lui.

Daniel Pennac a scris multe chestii faine, dar dintre toate recomand seria cu familia Mallausene, în special: Micuța vânzătoare de proză, Fructele pasiunii, La căpcăunii veseli.

Saga Mallausene se desfășoară în jurul aventurilor lui Benjamin Mallausene și a numeroasei sale familii (frații săi mai mici, de care el are grijă). Pe lângă o mulțime de teroriști mici care uneori îi scot peri albi în cap, Benjamin mai are și un câine epileptic în grija lui, Julius. Frații săi sunt foarte simpatici, puși pe năzbâtii și fiecare este special în felul său: Thérèse, care este o ghicitoare desăvârșită; Clara, care are un fiu pe nume „C’est un Ange”, Louna, care este o asistentă veșnic pesimistă și ghinionistă în dragoste; Jeremy, un scriitor în devenire cu o imaginație debordantă, care dă numele fiecărui nou-născut din familie, Le Petit, Verdun și în sfârșit unchiul Theo care este gay și care la un  moment dat face o orgie sexuală!! cu încă un bărbat și cu Thérèse.

Știu, pare încâlcită și complicată treaba când auzi de saga și de atâtea personaje (și luați aminte, am enumerat doar câteva, mai importante, pentru că există o mulțime de alte personaje recurente!!). Însă cărticelele din această serie sunt adorabile, ăsta e cuvântul: ușor de citit, amuzante (de multe ori izbucnesc în hohote de râs, de una singură, în timp ce citesc). De exemplu, într-una dintre cărți, La căpcăunii veseli, Benjamin are un job de care sigur nu ați mai auzit: țap ispășitor la un magazin universal. Și când vine un client nemulțumit de exemplu, pentru că i-a explodat cuptorul cu microunde în nas, șeful de departament îl cheamă pe Benjamin. Îl face albie de porci, îl amenință că îl dă afară, ăsta plânge de ți se rupe inima, toate astea în fața clientului. Clientului atunci îi pare rău, îi trece supărarea, nu mai face plângere și pleacă. Uite așa. Toate astea până când o bombă explodează în magazin și Benjamin este suspectat. De data asta pe bune. Și atunci începe o investigație ajutat de prieteni și familie ca să descopere adevăratul făptaș și să-l dea în vileag.

Pennac are o imaginație demențială și este absolut uimitor cum te face să empatizezi cu personajele, șă râzi cu lacrimi și apoi să treci de la râs la plâns. Cărțile lui sunt, pe de o parte, thrillere elaborate, iar pe de altă parte, cărți sociale, cu și despre oameni, cu problemele lor cu tot. Semnătura lui Pennac este tratarea oricărui subiect cu umor și bună dispoziție. Și de parcă asta nu ar fi de ajuns, promovează și lucruri frumoase. Iubirea între membrii familiei, sacrificii pentru persoana iubită și încă un lucru: cititul. Familia Mallausene, la fel ca mine, nu are TV. Ei stau seara și citesc sau inventează povești. De-asta sunt toți deștepți.

În altă ordine de idei, vă recomand să citiți Daniel Pennac, omul este genial. Mai jos aveți și câteva citate, ca să vă convingeți singuri.

Adevărata fericire nu-şi citează sursele, ca să nu-l facă gelos pe Dumnezeu.

Imaginaţia nu înseamnă minciună.

Verbul „a citi” nu acceptă imperativul. Împarte această proprietate cu alte verbe ca „a iubi” şi „a visa”.

Aş da totul numai să fiu, preţ de o secundă, prost ca un copil! Să mă bucur total de stupiditate! Să mă îndop o dată pentru totdeauna cu idioţenia începuturilor şi să mă întorc la eul meu de adult simţind în sfârşit de ce anume m-am eliberat, de ce am reuşit să scap, ce anume a învins conştiinţa mea! Să mă bucur de maturitatea mea, da, dar în deplină cunoştinţă de cauză! Ce minunată trebuie să fie o amintire din copilărie! Certitudinea unei copilării învinse! (Daniel Pennac în Domnilor copii)

Nora Ephron- Reading

10991195_1614207695478041_217090042755218283_n

“Reading is everything. Reading makes me feel like I’ve accomplished something, learned something, become a better person. Reading makes me smarter. Reading gives me something to talk about later on. Reading is the unbelievably healthy way my attention deficit disorder medicates itself. Reading is escape, and the opposite of escape; it’s a way to make contact with reality after a day of making things up, and it’s a way of making contact with someone else’s imagination after a day that’s all too real. Reading is grist. Reading is bliss.”

The Tipping Point

gladwellposttipping point illustration

Cartea asta am devorat-o. The Tipping Point e o carte bună şi mai ales utilă, iar Gladwell chiar are un adevărat talent de a transpune teorii complexe, ştiinţifice într-o proză limpede şi elegantă. Şi mai are şi un fel carismatic de a scrie.

Cartea este una dintre acele cărţi rare care îţi schimbă modul de a gândi despre lume. The Tipping Point îşi propune să explice de ce oamenii sunt aşa cum sunt, de ce acţionează într-un anumit fel, ce îi motivează, iar surpriza este că la sfârşitul cărţii chiar rămâi cu ceva, chiar pricepi ce explică omul. Gladwell argumentează cu pasiune şi elocvenţă în favoarea teoriei conform căreia modificările minore, atent concepute şi inteligent puse în aplicare, pot declanşa consecinţe majore pentru indivizi, organizaţii şi comunităţi. Un exemplu interesant în sensul acesta, este scăderea ratei infracţionalităţii în New York, prin amenajarea metroului. Şi explică ceva care pare logic, dacă te gândeşti puţin la asta: cu cât un loc este mai neîngrijit şi mai mizer, cu atât parcă creşte delăsarea noastră sau tentaţia de a fi nepăsători, de a face şi mai rău etc. Lucrurile ordonate atrag cumva un comportament ordonat. Ceea ce e adevărat, că atunci când îmi fac curăţenie în casă parcă gândesc mai limpede şi mă simt cu siguranţă mai bine. Şi sunt şi mai eficientă. Anyway, să revin la carte.

Despre ce mai vorbeşte: despre influenţatori de opinie (îi împarte pe categorii dar nu intru în detalii) şi cât de important este să-i faci să se alăture cauzei tale atunci când încerci să promovezi ceva, fie că e vorba de o idee, un produs etc. Şi cu ajutorul lor să ajungi la punctul critic (the tipping point), ca într-o epidemie, dacă ai ajuns aici, ideea, produsul etc. se va răspândi cu viteza luminii. Despre epidemii sociale şi fapte minore care le pot stârni, influenţa. Propagarea ideilor. Toţi cei intersaţi de tendinţe ar trebui să citească această carte. Ce afirmă el este că tendinţele- în modă, artă sau politică- se răspândesc la fel ca viruşii. Şi explică asta combinând analiza ştiinţifică şi cea culturală.

Apropo, are şi un capitol dedicat programelor pentru copii care au avut succes, gen Sesame”s Street care este fermecător. Analizează ce le atrage atenţia copiilor, factorii de aderenţă (cum îi poţi reţine atenţi) şi multe altele despre care veţi afla citind cartea.

Ce-mi place cel mai mult la această carte este faptul că se vede entuziasmul omului. Adică în timp ce citeşti parcă îl vezi cu ochii minţii gesticulând şi explicându-ţi diverse.

Şi să vă spun câte ceva şi despre autor: Malcolm Gladwell este fost reporter la The New York Times şi Washington Post. Apoi redactor şef al cotidianului New Zork City, iar The Tipping Point a ocupat locul 1 în clasamentul New York Times Literary Review şi pe bună dreptate, chiar e o carte bună.

Vă las şi până la următoarea carte,

Vă pup

 tipping point

Social Media Summit

10557269_327608817438002_7411235705685298027_nIeri s-a desfășurat Social Media Summit 2015, organizat de revista Biz. Este a doua oară când merg și la fel ca data trecută, am plecat cu un vibe bun de acolo și cu poftă de muncă.

Mi-au plăcut speakerii și o să menționez câteva dintre cele mai interesante lucruri care s-au discutat. Singura dezamăgire este că nici acum, nici data trecută nu s-a vorbit deloc de social media în muzică. M-aș fi bucurat să văd exemple și din domeniul în care lucrez, mai ales că se întâmplă lucruri interesante și la noi în online cu artiștii. Au început și artiștii din România să acorde importanță sporită felului în care se prezintă în online și mai ales să fie prezenți pe cât mai multe rețele de socializare. Alex Negrea (Spada) vorbea de exemplu la un moment dat de content reutilizabil, ever- green, în sensul că la noi nu se creează genul de content trainic, pe care să-l poți shareui și pe viitor, că se investește în campanii de moment, etc. Și tocmai o industrie care creează genul acesta de content nu a fost menționată: industria muzicală. Se întâmplă lucruri, artiștii fac interviuri, material video, making of, postări pe blog. Mi-ar plăcea să aud discutându-se și despre asta data viitoare.

Manafu
Manafu

Dar să trec la ce s-a întâmplat ieri.

Manafu a avut o prezentare faină în care a vorbit despre Dark Side of Social Media. Nici nu auzisem de asta până acum și m-a pus pe gânduri. Dark Side of Social Media se referă la tot contentul care este shareuit in mod privat, via e-mail, What’s up, Facebook Messanger and so on. Conținut imens, care nu este cuantificat. Ceea ce este adevarat, pentru că eu cel puțin sunt heavy user, am nenumărate grupuri cu colegi, prieteni, job-related, de fun, etc și mă gândesc de câte ori trimit sau primesc link-uri cu piese, clipuri, poze ș.a.m.d. Lecția: punem butoane de share via Facebook, Twitter, etc. pe site-uri, dar uităm de What’s Up, spre exemplu.

Vlad Tăușance
Vlad Tăușance
Chinezu
Chinezu

Pe Vlad Tăușance chiar îmi doream să-l văd. Pentru cei care nu știți, este cavalerul în armură albă care s-a ocupat de promovarea în online a lui Iohannis în timpul campaniei electorale. Multe din like-uri le-a avut de la mine, în campanie am vorbit strict despre my beloved Iohannis. :D Interesant speech-ul lui, am aflat lucruri behind the scenes despre cum au fost gândite postările de pe pagina lui K. Iohannis și mi-a plăcut tare o vorbă pe care a spus-o: în Social Media trebuie să gândești ca un designer, să creezi. Tare omul, mi-a plăcut.

Chinezu a fost as usual smart & foarte funny. Și a zis o chestie care pare de common sense, dar de care totuși mulți uităm: răspunde la mailuri tot timpul. Așa este, într-un business în care comunicarea este pe primul loc, mie mi se pare înfiorător că încă sunt atâția oameni care ignoră mailuri sau răspund cu o întârziere nesimțită. Oricum, dacă nu l-ați auzit până acum pe Chinezu vorbind despre bloggeri ar trebui, este genial omul, dacă se lasă de online poate face stand-up comedy fără probleme.

Dacă sunteți pasionați de online, chiar vă recomand să mergeți data viitoare la eveniment, aveți ce învăța și vin oameni faini. Felicitări organizatorilor.

Să nu uit, a apărut noul număr al revistei Biz, ediție de Singapore. L-am citit din scoarță în scoarță și acum vreau să fug în Singapore. :))

Photo Credit: Vali Mirea

Conferință #SMSBucuresti 2015

Noul număr Biz
Noul număr Biz
10407490_783750455012402_5785034623859215802_n
Luisa Ene & Diana Ciobotea

10998309_10152599191605863_6715873182851901220_n
Luisa Ene & Ioana M Stan

18400_10152599050340863_3689639610777353463_n

Învingătorul este întotdeauna singur, Paulo Coelho

photo-2

Am citit-o pe nerăsuflate într-o seară, mi-a plăcut cartea.

Îmi place să citesc cărți din astea nepretențioase. Adică da, citim Faulkner, Virginia Woolf și mulți alți grei ai literaturii, dar mai trebuie să ne și deconectăm cu cărțulii ușurele, simpatice, de citit într-o seară, iar cartea asta așa este. Nu are pretenții de mare capodoperă, sincer nu se compară nici măcar cu alte cărți mai bune pe care le-a scris, ca de exemplu Veronica se hotărăște să moară, sau La râul Piedra am șezut și am plâns (cărți minunate, le recomand). Dar te ține în suspans, are și ceva pasaje frumoase despre sensul vieții, despre societatea de consum în care trăim. Una peste alta, merită citită, este o lectură plăcută.

Pleșu explică asta într-un dialog cu Liiceanu. Despre diferența dintre intelectualii pompoși și oamenii culți. El spune că un om cu adevărat cult nu este cel cu aere de intelectual blazat, care citește doar Nietche și fizică cuantică, ci este cel este deschis la informație, știe câte puțin din toate. Știe unde să caute informația și poate vorbi lejer despre orice subiect. Și despre Sandra Brown dacă e cazul. Iar eu sunt total de acord.

Prin urmare, citesc cam orice, trec cu ușurință de la un subiect la altul, de la un autor la altul.

Dar să ne întoarcem la Coelhlo. Învingătorul este întotdeauna singur este o carte despre succes, sacrificii, celebritate, mizeria care se ascunde în spatele gloriei. Acțiunea se desfășoară la Cannes, în timpul festivalului, cu multe detalii despre localitate, eveniment, celebrități. Crime, răzbunări, iubiri și trădări. Actori, modă, ruși periculoși, cartea asta are de toate. Te ține în suspans, are tot ce-i trebuie ca să te facă să te desprinzi de cotidian într-o seară plicticoasă de iarnă. All in all, mie îmi place cum scrie Coelho, mă relaxează, sunt pasaje scrise foarte frumos, pe care le recitesc și le notez.

Am însemnat cîteva pasaje care mi-au plăcut și pe care le voi reda mai jos:

 10711_323680207830863_3226116288964830208_n 1488897_323948674470683_6277249649079268019_n

Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile. Dar ce e lumea? E tot ce dumneata și cu mine vedem. De câte ori moare cineva, o parte a universului este distrusă. Tot ceea ce acea ființă a simțit, a trait, a admirat dispare odată cu ea, tot așa cum lacrimile dispar în ploaie. 

Se spune că numai lebedele sunt fidele, dar și asta este o minciună. Singura specie din natură care nu cunoaște adulterul, este o amibă, Diplzoon Paradoxum. Cei doi se descoperă când sunt tineri, iar corpurile lor fuzionează într-un organism unic. Restul speciilor sunt toate supuse trădării.

‘Turn the page’ vs. ‘Click’

tumblr_mz759fUiKj1subvnlo1_500

Nu putem ști cu exactitate care va fi drumul pe care îl va urma civilizația umană în viitor. S-a intuit și scris, de către filozofi ai veacului XX, că odată cu noile mijloace de comunicare, civilizația umană va depăși epoca galaxiei Gutenberg, că artele vizuale se vor așeza în fața tuturor celorlalte, reușind să-și comunice mesajul fără un prea mare efort din partea receptorului. Că lucrurile stau undeva pe aproape, ne dăm seama acum, când printr-un singur click poți declanșa un univers de informații ce te fură și te trimite tot mai adânc, cu precizie matematică, fără a-ți da răgazul de a CUGETA asupra ceea ce afli. Dacă însă vom cumpăni la dramaticele rupturi din sufletele miliardelor de oameni care nu-și găsesc sensul existenței decât întorcându-se la ceea ce erau străbunii lor, vom descoperi că panaceul maladiei nu stă în revistele sau site-urile glossy care revarsă bacante pline de nuri, ci între gândurile spuse cu veacuri în urmă de unul sau altul dintre marii oameni ai lumii, toți mai uitați astăzi. Ei stau cuminți în rafturile bibliotecilor, așteptând momentul în care vor fi luați iarăși în seamă, pentru că, printre intuițiile lor, se numără și aceea că va veni o vreme când glasurile lor vor fi luate din nou în seamă.

Că azi e mai lesne să ajungi la o informație culturală accesând internetul o știe oricine, doar că de la o informație trunchiată, incompletă, până la înțelegere, sau chiar la meditație asupra unui istoric sau a unui fenomen, e un drum enorm, pe care simpla asociere petrecută instantaneu în mintea curiosului nu poate duce la aflarea unei vederi de ansamblu, nu poate duce la înțelegerea unui timp din imediata proximitate, care poartă în el elemente asemănătoare.

Romanticul cititor duce dorul foii de hârtie pe care să-și preumble privirea, bucuria universului unei cărți oprite în miez de noapte printr-o îndoitură a colțului filei, de unde mâine, sau altădată, să poată porni mai departe. Același care dintr-o ciudățenie a ființei va continua povestea citită în propriul vis, confundându-se cu personajele îndrăgite sau urâte, urmărind finaluri posibile, rezolvări ale destinelor probabile.  Pe acest romantic nu-l poți determina să se excludă din istorie, doar pentru a face loc pragmaticului care vine din neant și se întoarce în neant, ca o efemeridă, având permanent doar sentimentul zilei prezente.

Omului de azi îi lipsește răgazul de a se opri în fața cărților dintr-o bibliotecă, de a citi rând cu rând, de a memora ceea ce l-ar putea scoate din singurătate, de afla părerile oamenilor de cultură din parcursul timpului și de aceea crede că accesul instantaneu la informația de pe internet îi poate oferi șansa de a fi mai instruit, de a ști mai multe despre viața oamenilor și a lui, despre universul unde e atât de stingher.